Interiorul unui stup populat este ocupat cu faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale albinelor lucratoare, fiecare fagure fiind alcatuit din mai multe mii de celule de forma unor prisme hexagonale, cu fundul în forma de piramida triunghiulara. Celulele sunt asezate spate la spate pe cele doua fete ale fagurelui, astfel ca fiecare fata a fundului unei celule alcatuieste o parte din fundul a trei celule de pe partea opusa. Fundul celulei are astfel o forma triromboidala, unghiul celui mai mare romb fiind de 109°, iar a celui mai mic 70°32'. Albinele au preferat pentru constructia celulelor forma hexagonului regulat deoarece aceasta forma geometrica are perimetrul cel mai mic, are un numar mai mare de pereti comuni, ceea ce economiseste material la constructia lor si asigura cea mai mare rezistenta la rupere în cazul umplerii inegale a celulelor înlaturate.
Fagurii sunt asezati vertical si sunt, în general, paraleli. Distanta dintre faguri este de 12mm, acest spatiu permitând trecerea cu usurinta a albinelor si efectuarea diferitelor lucrari în stup. În restul stupului spatiul necesar circulatiei este de 8mm, spatiile mai mari decât aceasta dimensiune fiind blocate de catre albine cu constructii de ceara iar spatiile mai mici propolizate.
Grosimea fagurelui cladit este, în medie, 25mm.
Fagurii noi construiti au culoarea alba, alb-galbuie, dar pe masura ce sunt crescute generatiile de albine devin bruni apoi negrii, ca urmare a tegumentelor rezultate în urma napârlirii larvelor si nimfelor ce adera de peretii celulelor. Acumularea, cu fiecare generatie de albine crescuta, a acestor tegumente, duce la micsorarea diametrului si a adâncimii celulelor, motiv pentru care albinele le alungesc. La fagurii noi, grosimea peretilor celulelor este de 0,35-0,40mm iar la cei vechi este de 0,80mm. Acumularea de camasi nimfale si de excremente eliminate de larve duce la îngrosarea fundurilor fagurilor vechi, la cresterea lor în greutate. Astfel, dupa 6 generatii de puiet, masa fagurilor se dubleaza, iar dupa 17 generatii, se tripleaza. Aceste transformari, la fagurii vechi, de dimensiune a celulelor precum si acumularea, în ceara, a bacteriilor si altor agenti patogeni, precum si a diferitelor substante folosite în tratamente are efecte negative asupra vigurozitatii albinelor (albinele eclozionate din acesti faguri sunt mai mici), sanatatii (acesti faguri sunt sursa de infectie pentru puiet) si productivitatii albinelor.
Pe fagure sunt mai multe tipuri de celule. Dupa marime, forma si destinatie, celulele pot fi categorizate în: celule de lucratoare, de trântori, de matci (botci) si celule intermediare.
Celulele de albine lucratoare sunt întrebuintate la cresterea puietului albinelor lucratoare si la depozitarea rezervelor de hrana (miere si polen). Diametrul acestor celule este de 5,38-5,42mm, latura 3mm si o adâncime de 12mm (celulele în care se cresc puiet) sau 16mm (celulele folosite la depozitarea mierii). În functie de vechimea fagurilor, grosimea peretilor si volumul celulei de lucratoare se modifica astfel:
- la fagurii noi - grosimea peretelui este de 0,12mm iar capacitatea celulei este de 0,282 cm cubi;
- la fagurii vechi (10-12 generatii puiet) - grosimea peretelui este de 0,18-0,20mm iar capacitatea celulei este de 0,250 cm cubi;
Un fagure Dadant are între 8000-9000 celule de albine lucratoare; pe 1dm 2 de fagure sunt între 800-850 celule.
Celulele de trântori servesc la cresterea puietului de trântor si, în perioadele de cules intens, la depozitarea mierii. Se gasesc, de obicei, pe partea laterala si inferioara a fagurilor.Sunt mai mari decât celulele de lucratoare, diametrul mediu al acestor celule fiind de 6,6mm (cu limite de 6,25-6,70) si adâncimea de 13-16mm. Pe 1dm 2 de fagure sunt 520 celule de trântori.
Celulele de matca ( botci ) sunt construite si folosite de catre albine la cresterea larvelor de matca. ..Numarul acestora variaza în functie de necesarul de matci al familiei. Când familia de albine roieste, sunt crescute câteva sute de botci, pe marginile laterale si de jos a fagurilor ( botci de roire ). Când familia îsi schimba linistit matca sau când a pierdut-o în mod subit (e orfana) albinele cresc doar câteva botci, în mod frecvent pe partea centrala a fagurelui ( botci de schimbare linistita si botci de salvare ). Cele mai bune sunt botcile de schimbare linistita deoarece larvele sunt hranite din timp cu laptisor de matca iar matcile obtinute din aceste botci sunt matci dezvoltate deoarece au beneficiat din timp de hrana larvara, au fost crescute de la vârsta optima. Matcile obtinute din botcile de salvare sunt matci mai mici, frecvent au abdomenul triunghiular, nu sunt de calitate deoarece albinele, în disperarea lor, vazându-se orfane, iau în crestere si larve cu o vârsta mai mare de 3 zile.La interior botcile sunt de forma cilindrica iar la exterior au forma unei ghinde. Diametrul lor este de 10-21mm iar adâncimea acestora este de 20-25mm. Culoarea lor este aproximativ aceeasi ca a fagurelui pe care sunt cladite deoarece albinele aduc si secreta prea putina ceara noua, preferând sa foloseasca ceara celulelor marginase. În primele zile, pâna la capacire, suprafata exterioara a botcilor este neteda si foarte subtire dar dupa ce albinele capacesc botca încep s-o îngroase cu un strat de ceara, pe care contureaza baza unor celule mici si astfel botcile iau forme diferite. Pe timpul unui cules intens botcile sunt aproape acoperite de fagurii albi, noi, crescuti pe lânga ele, albinele având nevoie de spatiu pentru depozitarea nectarului.
În mod obisnuit, dupa ce matcile au ros capacelul de ceara din vârful botcii si au eclozionat, botcile sunt distruse de catre albinele lucratoare.
În afara de celulele de lucratoare, trântori si matca albinele cladesc si celule de trecere . Acestea sunt celule de forma neregulata, aflate la locul de întâlnire dintre cele trei tipuri de celule principale. De asemenea mai cladesc celule de fixare a fagurelui de leaturile ramei.
Experienta proprie - Botcile de salvare apar atunci cand intr-o familie dispare regina brusc dintr-un motiv oarecare. Acest tip de botci rezulta prin modificarea de catre albine a unor celule normale in care se afla larve in diferite stadii de dezvoltare.De obicei acest tip de botci sunt mai mici decat cele de roire si de schimbare linistita. Sunt cu atat mai mici cu cat larvele din care provin sunt mai mari si de aceea albinele au timp sa depoziteze o cantitate mai mica de laptisor pana trebuie sa le capaceasca.Sunt plasate pe mai multe rame din cuib, de obicei spre marginile ramei, pentru ca acolo se gaseste de obicei puiet in stare larvara. Reginele care rezulta din astfel de botci nu sunt de calitate, aceasta deoarece nu au fost hranite de la inceput cu laptisor de matca.
Botcile de roire sunt plasate mai ales in partea de jos a ramelor, dar si in partile laterale. De obicei intr-o familie intrata in frigurile roitului apar cateva zeci de astfel de botci.Albinele construiesc potirase rasturnate (cu gura in jos) in care regina depune oua. Albinele acorda o mare atentie acestor botci si de aceea rezulta regine mari si foarte viguroase. Singurul mare dezavantaj al reginelor rezultate din astfel de botci este faptul ca mostenesc instinctul accentuat de roire de la reginele mame.
Botcile de schimbare linistita apar la familiile care nu roiesc (anecbalice), ale caror regine sunt batrane, au 3-5 ani. Sunt in numar mic ( de obicei 1-8 bucati) si de obicei sunt construite in treimea superioara a ramelor aflate catre marginea cuibului, de obicei pe ultimele sau penultimele rame. Astfel de botci sunt plasate uneori si in partea de jos a ramelor si pot fi confundate cu botcile de roire. Sunt doar 3-4 bucati, maxim 1-2 pe rama. Prima regina care rezulta din astfel de botci le omoara pe celelalte din botci si de multe ori convetuieste o perioada cu regina batrana. Sunt botci mari in care albinele depoziteaza o mare cantitate de laptisor si de aceea rezulta regine de foarte buna calitate, care in cele mai multe cazuri mostenesc caracterele anecbalice ale mamelor. Familiile care au astfel de regine sunt de obicei recordiste.
