Nosema apis și Nosema ceranae sunt sporozoare care se localizează şi îşi desfăşoară acţiunea patologică în celulele epiteliale ale intestinului mijlociu. În infecţii masive parazitul afectează şi alte organe din corpul albinei. În condiţii necorespunzătoare, parazitul sporulează. Sporul este forma de rezistenţă a acestuia şi poate persista peste 2 ani în fecalele rămase pe rame şi mai mult de 1 an în miere şi faguri. Sporii sunt inactivaţi doar de acidul acetic sau de temperaturi de 60°C.
Boala are un caracter enzootic şi evoluează clinic de obicei la şfârşitul iernii – începutul primăverii fiind favorizată de condiţiile climatice nefavorabile, igienă şi hrană necorespunzătoare, păstrarea în stupină a familiilor slabe sau slăbirea familiilor din diferite cauze.
Nosemoza poate să evolueze sub formă:
cronică, inaparentă;
acută, cu semne clinice vizibile care provoacă depopularea coloniei şi consecutiv moartea albinelor.
Gravitatea bolii este datorată virulenţei parazitului care acţionează mecanic, inflamator şi iritativ asupra epiteliului intestinului mijlociu şi acţiunii toxice. Toxinele acţionează pe cale nervoasă şi produce tulburări de zbor, locomoţie, urmate de paralizie şi moarte.
Epidemiologie:
Sursa primară de infecţie o constituie albinele adulte, mătcile şi trântorii bolnavi care elimină sporii parazitului prin excrementele diareice, mierea şi polenul contaminat.
Sursele secundare de infecţie sunt constituite din:
excrementele diareice contaminate, împroşcate pe faguri, în miere, polen, pe pereţii stupului, etc.
excrementele diferiţilor paraziţi care trăiesc în stup cum sunt: Galleria melonella, Achroe grisella, Braula caeca;
materialul biologic şi obiectele de inventar priovenite din stupine contaminate;
sursele de apă din zona stupinei contaminate.
Infecţia se realizează ingerarea sporilor odată cu hrana;
Perioada de incubaţie maximă este fixată la 60 zile, în care nu este inclusă perioada de hibernare care variază de la ţară la ţară.
Semnele clinice ale nosemozei sunt nespecifice şi pot fi prezente şi în alte boli.
În formele inaparente se constată:
- dezvoltarea inegală a coloniilor din stupină;
- uzura prematură a albinelor şi depopularea coloniilor;
- scurtarea vieţii albinelor în perioada de iarnă;
- schimbarea liniştită a mătcii;
- pete de diaree pe echipamentul stupului;
- pete de diaree pe întreg echipamentul stupului, scândura de zbor, pe capacul şi în faţa stupului;
- fecale diareice de culoare maronie cu miros fetid eliminate sub formă de jet în timpul zborurilor de curăţire pe care albinele îl fac chiar şi pe timp nefavorabil;
- albinele bolnave au abdomenul destins, flasc, se deplasează cu dificultate, sunt incapabile de zbor, au aripile întinse şi picioarele adunate sub torace paralizează şi mor;
- mortalitate foarte ridicată şi depopularea aproape în totalitate a coloniei;
- mătcile contaminate în afară de tulburările digestive, iniţial, sunt agitate apoi devin apatice, încetează complet ouatul şi în 1-3 luni mor;
- Diagnosticul nosemozei se stabileşte numai prin investigaţii de laborator, ce permit identificarea sporilor caracteristici parazitului;
Prognosticul nosemozei este grav datorită frecvenţei bolii în efectivele de albine şi caracterului insidios al pagubelor provocate. Forma acută a bolii este condiţionată de o serie de factori favorizanţi, agravanţi. Prognosticul poate fi favorabil în situaţia în care coloniile de albine sunt întreţinute în condiţii corespunzătoare de zooigienă.
Copyright
